Dimineața 

în umbra cuvintelor 

rostirile tale par maci îmbujorați

peste pământul uscat al tăcerilor.

buzele tale 

se preling peste cuvânt

precum soarele peste așternutul strâns al nopții

îmbobocind diminețile 

în culoare.

pe limba ta 

propoziții întregi 

îmi parfumează camera 

și oglinda în care chipul meu răsare

în fiece dimineață

se luminează 

când tu 

te privești în ea.

aburii de cafea 

se joacă în patul zorilor chemându-te

iar când te prind 

tu răsari de niciunde 

zâmbind.

și atunci știu

că nu-mi trebuie nici un cuvânt

doar să-mi fii Tu

să-mi fii Tu

dimineață…

Reclame

O părere la “Dimineața 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s