Printre maioneze… URARE

Ultima dimineață din 2017 m-a făcut să zâmbesc… am avut un vis foarte straniu, care putea să se termine cu o nenorocire dar spre surprinderea mea, a avut un final fericit. Apoi, după rutina matinală care a conținut și o bere, de sete, am descoperit cu uimire că planta primită de Crăciun are boboci de floare, mai mult decât atât, ies două flori dintr-un singur boboc. Am mai zâmbit o dată. În ultima dimineață din 2017, mi-am făcut o cafea… ultima cafea din 2017 (asta după ceaiul detoxifiant, care am eu impresia că mătură maionezele din corp și șterge praful după toxinele din vin… așa să fie) deci, ultima cafea din 2017 avea un gust straniu de bulbi de speranță (de fapt era lichior) simțeam așa cum pe limbă îmi creșteau mici bulbi de speranță ce vor înflori ca niște stele pe cerul gurii. Am mai zâmbit o dată, că mi-am dat seama că nu-s cu toate țiglele pe casă și mai mult ca sigur că nici la anul nu voi fi. Am deschis facebookul și un covor luuung de lamulțianuri curgea în valuri pe perete. Am încercat să dau și eu cu lamulțianul în câțiva dar nu făceam față, covorul zbura mai ceva ca preșul lui Aladin prin o mie și una de nopți. Mi-am amintit ce peretare faine cu căprioare la râu aveau bunicii. Iar am zâmbit, că eu când îmi amintesc de bunici zâmbesc instantaneu cu sufletul.  Apoi, am început să mă gândesc la Univers, la câte zâmbete poate să conțină el, la cum ne înghesuie pe toți pe un singur mare zâmbet, și stăm noi așa aliniați pe buza Universului, încălecându-i zâmbetul și umplându-ne sufletele cu zâmbetul lui. Acuma, cei grăsuți ca mine trebuie să se țină bine să nu alunece naibii de pe buza Universului, dar na… asta mi-a șters vreo două zâmbete de pe chip că m-am uitat înapoi la anul care tocmai trece și am văzut ecranul cântarului care râdea ironic gen: ntzzz, ntzzz, ntzzz! Mi-a venit să zic un : să te f*t! dar n-am zis că nu se cuvine azi (o să zic mâine direct din pipotă). No, și să mân mai departe. Văzând așa covorul lung de lamulțiani, mi-am zis să scriu și eu că doar așa-i frumos. Acum, poezii v-am tot zis, poze cu moaca mea ați tot văzut, mesaje cu lapte și miere v-am tot dat… ce-ar fi să vă plictisesc cu un șir de zâmbete. Zis și făcut. Am luat ață și am început să le înșir ca pe niște mărgele.  Cum zâmbeam cum hop pe ață… când râdeam cu poftă, băgam vreo cinci mărgele de-astea odată. Voi, mi-ați dat o grămadă de mărgeluțe din astea, anul ce tocmai dă să treacă a fost plin de mărgeluțe, eu le-am tot înșiruit…. acuma ar trebui să fac un nod, să termin mărgelele și să vi le agăț de gât, dar n-o fac! Dimpotrivă, vă provoc la zâmbet, vă provoc la bucurii, la veselie, la culoare! Hai să facem o mărgea pe un fir de infinit, să înconjurăm pământul și să adunăm toate zâmbetele! Mă bazez pe voi, să nu uitați să zâmbiți și în 2018, iar din zâmbetele voastre să crească bulbi albi de lumină!

mă întorc la maioneze… dar întâi să vă dau lamulțianul cuvenit:

URARE…

Hai mânați măi frați, să ne digerați

aho, aho, de colebil, să fie cel mai util

și din cupă de cristal să curgă val după val

veselie, pocnitori, să găsești și scobitori

înfipte-n bucate alese cu mujdei de-mpărătese

să sfârâie vinul spumos, să aveți un an frumos!

zi-le bade… ou umplut, hai, te tzuc, papa, salut!

LA ANUL ȘI LA MULȚI ANI!!!

 

 

 

Reclame

SIMFONIE

minutele se prelingeau ușor pe pian
camera goală mirosea a gutui și trecut

nu te găseam

deși

pe la orele două

când noaptea își dirija minutele-n zi

clapele se mișcau singure

și atunci am știut

că în toată simfonia aceea

cu vânt, cu crengi, cu lună

ești tu

și am adormit zâmbind…

împreună.

Dimineața 

în umbra cuvintelor 

rostirile tale par maci îmbujorați

peste pământul uscat al tăcerilor.

buzele tale 

se preling peste cuvânt

precum soarele peste așternutul strâns al nopții

îmbobocind diminețile 

în culoare.

pe limba ta 

propoziții întregi 

îmi parfumează camera 

și oglinda în care chipul meu răsare

în fiece dimineață

se luminează 

când tu 

te privești în ea.

aburii de cafea 

se joacă în patul zorilor chemându-te

iar când te prind 

tu răsari de niciunde 

zâmbind.

și atunci știu

că nu-mi trebuie nici un cuvânt

doar să-mi fii Tu

să-mi fii Tu

dimineață…