O să ai putere, maică… (povestea cămeșii)

Stătea pe un scăunel turtit de ani, pe la colțuri. Lemnul trosnea și își urla trecerea prin timp, prin greutăți. Ani grăbiți ce trec pe sub portița cu vie și lemn sculptat ( de nea Ilie, dar nu că asta ar avea vreo importanță). Zilele lungi, mai ales în iunie. Nopțile blânde cu stele multe și greieri veseli și gălăgioși. Buna Tina, mărunțică și cocoșată își petrecea ziua pe scăunel, în fața porții. Cosea de pe la prânz până spre seară, când se întorcea ciurda de la păscut. Atunci, punea de-o mămăligă pentru cină. Amiaza era sărăcăcioasă, de regulă un pumn de brânză, o pâine și niște roșii, uneori și slănină cu ceapă. Dar nu era ea o mâncăcioasă. Oricum, de când tetea a murit, masa nu mai e prilej de bucurie, doar un gest de supraviețuire. Era singură cu Zorel, cățelul ei. Un ciobănesc negricios și ager. Cu el vorbea, cu el mânca și tot pe el îl pomenea în rugăciunile ei. Buna Tina cosea ii. Cămeși. Era pricepută, o știa tot satul. La ea veneau doamnele de la oraș, cu mofturi și bani, să-i cumpere răbdarea și migala degetelor ei, tocite și înțepate de nenumărate ori. Vindea ieftin că nu prea avea ea nevoie de bani. Ce să facă cu ei la ea la țară? Copii nu avea, doar vreo doi nepoți care o mai vizitau de sărbători. Dar bunătatea ei era fără margini, veneau pruncii din sat și ea mereu le dădea bani de bomboane. De acolo i se trăgea numele de Buna Tina. Că bunică nu era.

Într-o zi am vizitat-o. Am ajuns la ea din întâmplare, fiind oaspete al preotului din sat. Mi-a dat cadou o ie cusută de ea. Ea îi spunea Cămeșă. Mi-a spus că în aceea cămeșă a băgat cele mai frumoase rugăciuni, că trebuie să o poarte o femeie cu inima blândă și ochiul duios, că așa mă vede ea pe mine.

– O să ai putere, maică, să treci peste toate, nu te teme!

Era frumoasă cămeșa, cusută cu fir roșu și motive populare românești. Mirosea a pâine coaptă în cuptor de lemn, a lână țesută și a busuioc. Mi-a fost dragă de la început. Purta în ea blândețea femeilor de la țară, puterea lor și credința lor nemărginită. Atingerea ei îmi amintea de mâinile trudite ale Bunei Tina. Ea a murit. Simplu. Așa cum se sting lumânările de la sine, blând, cu o ultimă suflare, fără teamă, chiar cu zâmbetul pe buze. A rămas o cămeșă cusută doar pe jumătate și un câine hoinar. Mă uit și azi la ia aceea, o port cu drag în zi de sărbătoare și parcă toate rugăciunile șoptesc prin mine spre înalt.

Am trecut prin greutăți, m-am făcut puternică. ”O să ai putere, maică!” îmi șoptea ea, de undeva.

Lumea e simplă, uneori e doar un miros de busuioc, sau de Sânziene, alteori e un oftat pe un scaun, la portiță.

Cămeșa (Ia) nu e un articol vestimentar, e un simbol, un zâmbet, credință, un colț de pâine pentru cel înfometat sau o lacrimă pentru cel îndurerat. E creativitate, e artă, e migală și răbdare. ”nu sunt două cămeși la fel” așa mi-a spus Buna Tina. ”cum maică, să fie la fel? eu nu zic aceleași rugăciuni orânduite în cea ordine! le mai schimb, maică, mai uit” îmi povestea râzând, cu un zâmbet senin pe chip și cu o lumină frumoasă în ochi.

Și câte povești nu ar mai fi de spus, despre toate șoaptele meșteșugite cu talent în fiecare strop de suflet? Să le spunem în taină, să le șoptim în vântul de seară pentru că uneori cerurile se deschid și șoaptele se fac auzite!

 

ps: povestea e o ficțiune. din păcate. nu am avut ocazia să port o ie adevărată, nici să stau la o poveste cu o Buna Tina. dar se spune că atunci când îți imaginezi ceva frumos, undeva o Buna Tina zâmbește! respect pentru toți cei care cos și poartă o Cămeșă adevărată!

18449884_1312413092170171_245717080_n

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s