Poeții anonimi

Se sparg cuvinte-n tâmpla nopții și curg în versuri adormite

Pe felinar, în dreptul porții, trei rândunele amorțite

Balada unui suflet singur șoptește lin în ritm de blues

În ochi tăi dorul sclipește, eu îți recit, tu nu m-auzi

Aidoma unei stele vii, ce tremură sclipiri de-argint

Tu lași în urmă mii și mii de gânduri fără de alint

În taina ta se rup hotare, și mări se sparg în val de stânci

Și undeva în depărtare rămân doar cicatrici adânci

Eu îți recit, tu, neclintită, îți sorbi încet vinul amar

Iar undeva în colț pitită, o lampă scuipă limbi de jar

Și câte taine porți în tine ca un lăcaș de rugăciuni

Altar de gânduri anonime, icoană strălucind în nuri

Voalul nopții curge-ncet, în falduri moi de catifea

Nuanța ta de violet îmi picură pe rana mea

Nimic nu pare a fi greșit, noi doi în camera pustie

Doar lasă-mă să îți recit pe buza ta o poezie

Iar luna să zâmbească amar, cu riduri mici de dor gălbui

Din felinar să curgă jar iar din pahar vin amărui

Să ne iubim ca două versuri uitate-n colț pe- o pagină

Poem cu mii de neînțelesuri și doine în paragină

Iar dimineața să uităm, să ne privim zâmbind senini

Pe două drumuri să plecăm, poeții nopții anonimi.

 

De ziua poeziei, poeților anonimi sau nu, le doresc multă inspirație și frumos!

 

 

 

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s