Poeții anonimi

Se sparg cuvinte-n tâmpla nopții și curg în versuri adormite

Pe felinar, în dreptul porții, trei rândunele amorțite,

Balada unui suflet singur, șoptește lin în ritm de blues

În ochi tăi dorul sclipește, eu îți recit, tu nu m-auzi.

Aidoma unei stele vii, ce tremură sclipiri de-argint

Tu lași în urmă mii și mii de gânduri fără de alint,

În taina ta se rup hotare, și mări se sparg în val de stânci

Și undeva în depărtare rămân doar cicatrici adânci.

Eu îți recit, tu, neclintită, îți sorbi încet vinul amar

Iar undeva în colț pitită, o lampă scuipă limbi de jar,

Și câte taine porți în tine ca un lăcaș de rugăciuni

Altar de gânduri anonime, icoană strălucind în nuri.

Voalul nopții curge-ncet, în falduri moi de catifea

Nuanța ta de violet îmi picură pe rana mea,

Nimic nu pare a fi greșit, noi doi în camera pustie

Doar lasă-mă să îți recit pe buza ta o poezie.

Iar luna să zâmbească amar, cu riduri mici de dor gălbui

Din felinar să curgă jar iar din pahar vin amărui,

Să ne iubim ca două versuri uitate-n colț pe- o pagină

Poem cu mii de neînțelesuri și doine în paragină.

Iar dimineața să uităm, să ne privim zâmbind, senini,

Pe două drumuri să plecăm, poeții nopții anonimi.

 

ps: cadoul meu de ziua poeziei! La multă inspirație și frumos poeților anonimi sau nu!

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s