Cenușa zilelor

Oare cum ar fi să scriu cu tăceri? Fără litere, fără cuvinte, fără exclamări? Cineva spunea că cele mai frumoase povești sunt spațiile goale dintre rânduri. Acolo ne concentrăm cele mai adevărate simțiri, cele mai arzătoare dorinți. Traducerea în cuvinte e fadă, cum sunt toate traducerile. Să citești coala albă, iar în momentul în care citești, la capătul gândului tău să se reverse mări întregi de trăiri și simțiri nescrise… 

Oare cum ar fi să mă scrii tu, citindu-mă?

… se întreba inocent, ca un fulg de păpădie dusă de vânt. Cu privirea ascunsă sub genele mari, cu buzele întredeschise și cu sufletul hălăduind printre toate lucrurile inutile din cameră. Era frumoasă, prea frumoasă. Aproape că nu o puteam privi. Îmi era frică să nu-i pângăresc inocența cu ocheadele mele păgâne. Sânii curioși îi atingeau bluza ușor descheiată, mâinile firave îi alunecau prin păr ca un dans ce nu are destul loc să se desfășoare. Era timidă. Prea timidă pentru a mă putea stârni cu adevărat. O priveam așa cum aș privi un nor care alunecă subtil pe un cer dezgolit. Ce mă fac cu ea? Cum să-i spun că nu o pot proteja, că nu sunt eu cel de care are ea nevoie. O priveam cum își toarnă cafeaua în ceașca mică,  cum o lingură de miere pentru ea devine o jucărie excitantă, cum se uită la dâra groasă și aurie ca un râu de mătase… și zâmbește. E singura femeie copil pe care am întâlnit-o în viața mea. Se joacă cu valurile groase și lipicioase de miere, le ridică, le lasă să curgă în voie ca și mintea ei, cine știe unde, cine știe până unde, cine știe de ce? Un picur de miere îi cade pe încheietura mâinii drepte. Zâmbește și își duce iute mâna spre gură. Ce spectacol e în camera asta micuță! Noaptea se lasă ca o perdea ce își strânge buclele de lumină la somn, lăsând doar luna să se joace pe fereastra micuță. O rază șterge cu tandrețe jurnalul ei, deschis. Nu m-a lăsat niciodată să-i citesc scrierile. Nici nu am fost eu prea curios. Scrie cu o sete pe care nu o înțeleg. Nu înțeleg nimic din felul ei de a se manifesta… dar nu pot să nu o iubesc. Ar fi păcat. Singura femeie-copil are disperată nevoie de mine. Cel puțin așa vreau eu să cred. Uneori am impresia că nu are nevoie de nimeni, de absolut nimeni. Că își ajunge. Ea, ei. Uneori e departe, ca o nimfă ce stă tolănită pe o semilună și se joacă cu o linguriță de miere, întrebându-se cum ar fi să scrie tăceri?

M-ai înțelege? 

Am tresărit. Ochii ei mă fulgerau, cu raze mici și ascuțite ca niște ace de ferigă verde crud. M-ai înțelege? M-am bâlbâit. N-am știut ce să-i răspund. Eram vrăjit de buzele ei, de limba ei, de gesturile ei molcome… lingea lingurița aia de miere, încet, devotat, ca și cum era ultimul rol ce merita jucat în lumea asta. Mă excita și în același timp mă intimida. Nu se poate să fie reală. Poate e doar imaginația mea bolnavă. Dar vocea ei răsună acum mai puternic.

Hey, răspunde! M-ai înțelege?

S-a plictisit. A aruncat lingurița cu ură și zgomot, așa cum arunci un gând indecent, nepermis și total opac, în comparație cu emoțiile învolburate ale unui râu umflat de torent. Aș înțelege-o? Nu știu? Știu doar că o iubesc, așa cum e, o neînțeleasă…

Luna se stinge încet. Acuma când scriu, camera e goală, sau plină de golul lăsat de ea, nu știu exact… tăcerile s-au scris neîncetat ca niște zăpezi ninse pe tâmplele timpului nostru. Mierea s-a zaharisit în borcan și luna s-a plictisit de mine, singur. N-am făcut-o fericită, deși am iubit-o cum n-am mai iubit pe nimeni. Fumez liniștit cenușa zilelor mele fără ea. Beau din zațul uscat de pe fundul unui pahar de singurătate. Sunt eu. Ea, era prea mult pentru mine, nu o meritam. Nu știam ce să fac altceva cu ea decât să o iubesc, doar atât…

A rămas doar spațiul dintre rânduri ce înconjoară în taină un borcan de miere și un suflet rătăcit… am rămas doar eu, nedefinit…

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s