Balada unui derbedeu…

Nu e o fată oarecare, am cunoscut-o într-un bar

Când noaptea se căsca în zare și nemurirea în pahar,

Când toate par să scuipe foc, și viața râde cu venin

De parcă-n mine nu am loc și nici o clipă de senin,

Când iarna tropăie geroasă, pe străzi pustii cu lună plină

Când noaptea fumegă lăptoasă a liniște plină de vină,

Nu-i nimeni să mă ia de mână, să-mi spună: hai, lasă că trece!

Până și luna e bătrână și stelele clipesc prea rece,

Dar ea, of, ea! de parc-ar ști, ce întuneric am în mine

Râde cu ochii mari și vii, în colț, în barul cu feline,

De frig, am vrut să beau o dușcă,  să sorb cu tot amarul meu

Gerul, ce-ncet din mine mușcă ca dintr-un miez de derbedeu,

Dar viața e o farsă mare, și nici nu știi ce naiba vrea

Până să beau vreo trei pahare, mă cuibăream în pat cu ea,

Și ne-am iubit cu jar și foc, cum nimeni nu s-a mai iubit

A naibii viață, al naibii joc, în zori am sufletul topit!

Nu e o fată oarecare! amoru-l știe pe de rost

Doar eu, după vreo trei pahare, mi-o bag la suflet ca un prost,

Dar dimineața vine iute, să mă trezesc îmi e cam greu

În mine cântă șoapte mute balada unui derbedeu…

 

ps: da, e mai tristă… sau poate nu, oricum, aventura continuă, cu derbedeul meu preferat, care încă nu are nume, dar e adorabil și plin de umor și autoironie. într-o notă mai veselă, ai aici continuarea:

Cine naiba mi te-a scos în cale, Zeldo?!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s