My last dream…

În fiecare film fain există o casă la mare, sau la ocean. Oricum, o casă în care te duci vara, aerisești, pui așternuturi curate, deschizi geamul și asculți pescărușii. Și cu această descoperire îmi dau seama că nu sunt deloc originală. Că îmi doresc ceea ce își doresc majoritatea oamenilor normali, că visul meu nu e cu nimic mai special decât visul vânzătoarei de covrigi de la colțul străzii, la fel cum ratarea mea nu va fi cu nimic mai specială decât ratarea mecanicului care-ți repară roata de la mașină.

Și spui: visul meu e să am o casă pe malul mării, să merg acolo și să scriu, în pace, cu un pahar de vin roșu în față. Să fiu o boemă, fără facturi, fără nimic ce să mă lege de o viață ordinară, obișnuită. Și spui asta cu o oarecare mândrie, cel puțin eu am un vis, un vis măreț, nonconformist, cu aer parizian… și spui, și spui, și începi să crezi ce spui, că prima dată spui așa în joacă, îți place cum sună, apoi începi să-ți imaginezi, și spui, și crezi ce spui, și până să te dezmeticești, îți dai seama că ceea ce spui a devenit peste noapte, parte din tine, din viitorul tău, din închipuirile tale. Apoi, începi să te gândești serios, să încerci să-ți faci un plan, să încerci să aplici… să faci măcar așternuturile palpabile, le cumperi, pentru casa de la mare. Îți pui schițele începute în foldere, pentru când ai să scrii în casa de la mare, te interesezi de vinuri roșii speciale, pentru când ai să bei la casa de la mare. Totul se conturează fin, estetic, optimist… pentru când va fi să fie casa de pe malul mării.

Nici nu-ți dai seama cu ce viteză trec revelioanele, apoi zilele de naștere, apoi zilele de naștere ale copiilor, apoi ale nepoților, apoi…

Și undeva la capătul străzii te așteaptă visul ăsta cu o casă de pe malul mării. Și cumva, tu, ești mereu la mijlocul străzii, parcă pașii stau pe loc, sau strada se lungește ca o macaroană infinită. Apoi vezi filme, citești cărți, scrii poezii, și te liniștești cumva… îți dai seama că nu e nimic extraordinar în a avea un vis și a-l rata. E omenesc, e firesc. E ca un motor care te face să înaintezi, spre… spre ceva, înspre… înspre ceva. Și cred, nu știu sigur, încă, pentru că nu am ajuns încă la vârsta maximă a înțelepciunii, cred că vei ajunge într-un punct în care te vei opri, tot în mijloc de stradă, te vei uita în urmă și vei zâmbi liniștit. Asta a fost, a fost frumos. În jurul tău te vor aplauda pescărușii, iar în sinea ta vei fi resemnat, am trăit frumos, și casa de pe malul mării, e doar un clișeu, ce apare în toate filmele faine.

Mr. Morgan’s last love, revăzut… uneori, un film face cât o lecție pe care n-a avut niciodată nimeni timp să ți-o ofere, o lecție, pe care oricât de mult ai vrea să o ignori, nu poți. Pentru că e atât de simplă și de evidentă. Suntem oameni și tot ceea ce facem e perfect omenesc. Greșeala, iubirea, vanitatea, egoismul, durerea, fericirea… și visul. I am just human, after all 🙂

Undeva la capăt de stradă, ești tu, și te aștepți… zâmbești cu ochi calzi, și ai răbdare să te întâlnești. Undeva la capăt de stradă te vei recunoaște, acel naiv cu suflet mare, acel naiv rătăcit, și te vei îmbrățișa cu toată ființa, în cel mai omenesc mod. Pentru că atunci, vei ajunge la înțelepciunea maximă și vei știi, că nu o casă a fost visul tău, ci un suflet, care zâmbind va deschide fereastra să aerisească, va schimba așternutul, îți va turna un pahar de vin roșu și te va lăsa să asculți pescărușii…

și ai avut cui spune:

„atunci când ești fericită, toată ființa ta e fericită, până și părul tău!”

și vei avea amintiri:

„când ea intra în cameră, totul se lumina în jur”

Nu fii aspru cu tine, nu fii aspru cu nimeni, pentru că niciodată nu știi cu ce visuri se luptă cel din fața ta, cu ce ratări, cu ce camere goale… fii uman, fii prezent, fii calm!

Recomand cu drag acest film, pentru naturalețea lui, pentru firescul de care avem nevoie. Da, uneori avem nevoie de un film în care să ne vedem pe noi, fără spectacol, fără efecte speciale, fără actori. Să fim doar noi…

my last dream it’s YOU!

O duminică frumoasă visătorilor!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s