2017…

Viața își pune straie noi. Ca în fiecare an singura constantă e speranța. Speranța că va fi un an mai bun, că se vor întâmpla numai lucruri bune, că vom iubi, că ne vom bucura, că ne vom plănui toate cele nerealizate până acum, că ne vom transforma în suflete mai luminoase, și-n soare, și-n sclipici, și-n inocență, și-n tot ce e mai bun din noi, că va fi pace-n lume, că nu vor mai muri câini de foame și copii de dor… că… și că…

Apoi viața își reia cursul normal, politicienii încep să înjure, ciocolata strică dieta, alcoolicii se reapucă de băut, sclipiciul enervează că se lipește de tot, soarele a obosit, și nici anul nu mai e chiar așa de nou. Viața își reîmbracă pijamaua veche, se cocoțează bosumflată în mijlocul patului, pe perne, își suflă mucii în batiste de hârtie, își bea cafeaua amară și cam rece și înjură printre dinți ca un birjar de cai obosiți. Și în Siria mor copii de bombe și câini de foame. Sau invers…

Singura constantă e speranța. Nu, pe ea nu o vom pierde, ea renaște din cenușa tuturor durerilor și suferințelor. Și bine face. Uneori cred că e singura gură de aer la care avem acces mereu și mereu. Aer curat, nepoluat încă, de fapt, de întâmplare… aer pur, hrănitor, infiltrat până în ultima celulă din cel mai întunecat ungher în care se ascund celulele. Sper, și speri, și speră… închizi o carte, pentru a deschide o altă carte, dai o pagină, pentru a da de o altă pagină. E un curs firesc, viața e un curs firesc cu de toate, ca o shaorma cu de toate.

A trecut un an greu pentru mine, un an care mi-a șifonat sufletul, brutal, nemilos, toate straiele noi pe care mi le-am pus la început de  2016, s-au boțit ca niște batiste de hârtie pe care le strângi amarnic în pumni, apoi le arunci în coș. Acum în prima zi din 2017 mi-am pus straie noi, și m-am trezit sperând, visând, crezând că… și că…

Nu-mi fac planuri, nu am targeturi de atins, singurul meu plan e să simt fiecare clipă așa cum e, să mă bucur în fiecare clipă de conștientizarea ei, e un plan de Carpe Diem, de no past and no future, e un plan de: E… un e continuu, o mărgea de e-uri (dar din acelea sănătoase).

E azi, E 2017, E o clipă în care vă adun pe toți și vă șoptesc cu speranță să fiți fericiți, să fiți împliniți, cu sufletele împăcate, cu ochii luminoși, cu zâmbetele pe chip și cu bucuriile oglindite în tot ceea ce faceți. Vă doresc un an plin de speranță, un an în care să fiți, nu în ieri, nu în mâine, în acum, în prezent, în clipa cea mai de preț a sufletului vostru!

La mulți ani, dragii mei!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s