Lasă-mă să-mi ascund privirea în bucla asta de timp
Să mă uit mirată la mine…
Lasă-mă să deschid o filă pe obrazul tău
Din șoapte rostite printre două suspine…
Lasă-mă să mă-ntorc într-un colț de-anotimp
Când din cer se scurgeau clipe albastre…
Lasă-mă, să m-ascund ghemuită în ieri
Într-un pat cu iubirile noastre…
Camera bate în alb violet
Așternuturi dansează uitate
Oglinda ascunde un tainic portret
Din suspine abia desenate…
Mâna ta scursă pe-o urmă de vină
Șterge azi lumea din mine
Șoapte ascunse și pași de felină
Recită un vers fără tine…
Azi sunt doar eu, în intimă taină
Doar eu și cu mine…
Lumea-și așează la mine în palmă
Tot dorul cu ierni și suspine
Azi, lasă-mă… sunt doar eu și cu mine
Ne bem din suflare cu sete
În camera violet doar luna mai vine
Și vrea cu argint să mă-mbete…
Rămâi, într-o gară cu trenuri grăbite
Cu lungi așteptări și cafea
Rămâi, într-un vers scris cu ispite
Rămâi… un ecou în liniștea mea!
ps: dar rămâi auzi, că altfel mi-e frică…
Terapie prin scris 