Tăceri de alb

Mi-așez tăcerile în palma ta și clipe albe-ți desenez pe geană

Din frig, adun cristale de mărgea și-ți croșetez o șoaptă pe sprânceană

Pe drumul greu zăpezi se rup din nori, și calea e o linie de pași

Morminte din cadavrele de flori sub albul greu stau nume de ostași

Cărarea se abate oarecum, spre brazii îndoiți de-un alb tăcut

Din hornuri, către sat, dansează fum, și parcă lumea toată a dispărut…

Spre cimitir un câine rătăcit aleargă, topindu-și urma-n puncte mici

Iar norii dau în viscol să se spargă, ducând hai-hui covoare de sclipici

Un vânt de iarnă se ițește-n sat și șuieră poeme de amor

De albul tău decembrie, sunt beat, și mă topesc în albul tău de dor…

Culorile migrează adormite, spre alte calendare de-anotimpuri

Lăsând golașe visele-mi uimite de neculori și infinite gânduri

În palma ta decembrie, mă culc, și-n visul tău de iarnă-mi las cuvântul

Tu ningi, tu ningi până-n amurg… și-ascultă cum în mine ninge gândul

Străini defapt de-atâtea ierni tăcute, în depărtări de ninse amintiri

Tu… eu, iubiri necunoscute, lăsate-n urma altor noi iubiri…

Miroase-n casa mică a măr copt, și-n sobă focul spune iar povești

Nu mă-ntreba de ce, de ce nu pot… să uit un alb din straie îngerești

Erau zăpezi și fulgi mici argintii, și luna se-arăta de după felinar

Noi, alergam ca doi copii și-n râsul nostru se topeau ghețari

Azi, albul tău mă-nghite fără milă, iar drumul duce iar către mormânt

Îmi târâi pasul greu în liniștea umilă spre cimitirul ultimului gand…

 

… în fiecare dintre noi există un altar al tăcerilor, un moment în care toate cuvintele adorm, o clipă pentru care singura rugăciune este liniștea. în fiecare dintre noi se ascund șoapte nerostite la timpul lor, e prea târziu, e prea devreme, e… nu e momentul. apoi, vine un alb ce acoperă tot… și ne uităm mirați, nici urmă de pași, nici urmă de cuvânt, doar câteva flori uscate și zăpezi peste fiecare mormânt…

nu te întrista, spune-i că o iubești, spune-i că ți-e dragă, exprimă-te, azi!

ps: e vineri și eu scriu ca o cizmă :))) poți să arunci cu mere coapte-n mine, doar ai grijă să nu mă nimerești! și asta cu exprimă-te! e valabilă și pentru tine, poți să lași un comentariu sincer, de genul: scrii ca o cizmă!

anyway, mi-e dor de zăpadă albă, pură, rece…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s