Whiskey, poezie și ploi

Miez de sâmbătă cu ploi și vânt ce-mi răvășește amintirile, frunze duse de colo-colo, din stradă pustie în altă stradă pustie. Undeva, departe tare, unde ziua se răstoarnă și devine noapte, unde un miez de cuvânt se spulberă-n șoapte, unde plânsul se așează cuminte într-o batistă, unde toamna devine prea tristă, ești tu… o poezie cu rima ascunsă, cu zâmbetul viu și taina nespusă, nerostitele vremuri bătrâne, pe scena aplaudată de lume, unde în întuneric e mereu un vârf de lumânare, o flacără mare, ce tremură-n pahare. Unde îmi șoptești printre feliile de umbră, cum luna devine din ce în ce mai sumbră, cum litere cad pe covorul de frunze, cum zilele trec în nopți prea confuze, cum iubirea se topește în secunde șoptite, cum tăcerea strănută și-apoi ne înghite… mai toarnă-mi un whiskey să beau și să scriu poezii, mai spune-mi că ești, mai spune-mi că vii… și apoi pleacă. E prea multă toamnă azi, îmi ajunge. Pleacă, noiembrie e doar o lună, cu multe vocale stoarse de vlagă, cu minute seci ce-n gânduri se-adună. Dar dacă în suflet ai ploi… hai, lasă, hai, vino înapoi!

… mi se întâmplă cu puțini artiști să scriu instant, să ascult muzica lor și să scriu, ca și cum nimic nu ar mai fi, nici sâmbătă, nici ploi și nici măcar un strop de whiskey. Leonard, e unul din acei artiști, poeți, pe care-l ascult cu drag pentru că mă inspiră. Nu, nu a murit, rămâne în noi, îl purtăm în suflete, prin poezia lui, prin muzica ce ne-a rămas, prin felul  lui blând de a se manifesta, de a-și legăna bătrânețile pe scenă, pe portativ, pe hârtie. Ce înseamnă să lași o amprentă! M-au fascinat oamenii de acest fel, nu se manifestă zgomotos, nu tulbură existența în jurul lor, dar când pleacă ceva se strică în tot echilibrul universal, o frunză cade strâmb, o lumânare arde invers, o lacrimă se evaporă în firicele de brumă, ceva, nu se așează perfect. Rămâne un gol, un vers neterminat…

Încă descopăr… era noapte pe la trei, trei jumate, un coleg vine la mine cu telefonul, îi văd chipul: a da, îmi place Leonard Cohen, uau, chiar îmi place, eu…

Hey, citește acolo ce scrie!!!… el

Leonard Cohen, died at 82… no, no, , no way, not him… eu

Mi-au dat lacrimile instantaneu, îmi venea să-mi bat colegul, dar nu, nu l-am bătut pentru că am descoperit o piesă datorită lui 🙂 Pe cuvânt, nu știam de poezia asta, f faină! thanks, friend:)

 

Unele suflete când pleacă lasă o umbră în locul lor dar duc lumina în Infinit!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s