Iubesc oamenii…

Iubesc oamenii, omenirea, cu bune, cu rele, cu păcate și credinți! Îi iubesc! Vă iubesc!

Imaginează-ți un pământ gol, sterp, nisip, uscat, crăpat pe alocuri… și cinci oameni! Unul caucazian, altul african, unul blond, una frumoasă, unul firav ca un fir de iarbă… toți, dar toți oameni. Semeni de-ai tăi, uitați pe un Pământ sterp, uscat. Cântă! Nu știu, cântă de teama singurătății, de plictiseală, cântă că au talent, cântă că vor să exprime ceva, cântă… no matter what! Și te uiți la ei, trăiesc, au emoții, vibrează, iubesc într-o secundă, le crește un Univers întreg în suflet, șoptesc, spun,  declară, încântă… cântă, dansează, trăiesc! Îi privești, ți-s dragi, așa cum stau acolo pe pământul sterp și se exprimă, cumva, cum pot, încearcă, nici nu vor să câștige vreo bătălie, nu! Vor să facă un pas, un biet și micuț pas.Cu teamă, cu recunoștință, cu mirare, cu încântare: am voie? oare? pământul e sterp, necălcat, virgin, am voie? eu? cu pasul meu? uneori murdar, alteori apăsat? mi se dă această onoare? sunt fiu al acestui pământ, totuși? pot? may I?

Privește-i, pe fiecare în parte! Simți cum îi iubești, indiferent de religie, de rasă, de culoare, de politică, de convingeri, de boli, de păr, dacă are sau nu… îi iubești! atât! și doar asta contează.

Suntem toți o plămădeală dintr-un aluat, aceași zeamă de celule și nervi, de emoții, de gânduri, de vise, de visuri, de culori, de asfințituri, de păcate, de flori și fluturi și toate încastrate cu fier forjat pe miezul sufletului nostru: suntem oameni, cu experiențe umane, suntem păcătoși și credincioși, suntem albi și negri, senini și înorați, veseli și triști, fericiți și pierduți… yin și yang! suntem! poate singurul cuvânt care contează! poate singura stare care merită amintită: sunt!

Și pământul acela sterp, un smoc de praf, un pas de rătăcire, o crevasă de timp, peste toate zâmbetele care au fost, o stare de singurătate peste toate aglomerația de visuri, o binecuvântare, un dor, o lumină…

Azi, aici, în acest moment, acum: sunt!

Hallelujah! e tot ce mai rămâne de spus…

http://video.corriere.it/hallelujah-cappella-cinque-voci-scala-pentafonica-una-versione-stupenda/601c7828-9c2c-11e6-aac3-b67f2733f2fe?cmpid=SF020103COR&refresh_ce-cp

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s