Gri-orange

Culori de toamnă, gri-orange, cu pete mici și maronii,

Nu-i nici un om pe strada gri

Lumea citește poate azi, din cărți uitate, poezii

Sau poate nimeni nu e treaz, mai știi?

Se scaldă-o cioară sus pe stâlp, cu picuri de ploi ca de plumb

Cu ciocul mic se scaldă tâmp, un pui plăpând

Iar norii trec cu dor de soare, se duc în colț de miazăzi

Aprind un foc că e răcoare, te chem să vii…

Sunete goale se topesc în mici scântei scuipate-n foc

Miros de lemn și busuioc, dar tu deloc

Cunosc atâtea anotimpuri, mii, de când eram doar doi copii

Și ne uitam pe geam la stele, erau vreo două mii

Și noaptea s-așterna pe străzi cu basme și cu flori de soc

Iar toamna așeza în lăzi, grămezi de lemne pentru foc

Ce amintiri de gri – orange, câte felii de dovleac copt

Și câte gânduri rătăcite așteaptă doar să le adopt

Dar unde te-ai dus soare iar, cu marea mea și briza lină

Unde sunt valuri de cristal și scoici cu cochilia plină?

Și pielea arsă pe nisip, și șlapii rupți la o bretea

Unde e toată marea mea?

Taci, taci că o să vină când va fi iarăși lună plină,

Va fi din nou pe plajă roi

Și-o mare… toată pentru noi!

Dar taci acum, taci, c-o să vină…

Ia de ascultă două ploi!

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s