time…

Dacă am curajul să scriu un post într-o zi de marți înseamnă că totul merge spre bine ( asta așa ca o paranteză 🙂

Ce ai face dacă ai mai avea o zi, o săptămână, o lună de trăit?

Ce ai face cu adevărat? Ce ai vrea să clarifici, ce ai vrea să încerci, ce război ai vrea să câștigi, ce loc ai vrea să vezi sau ce carte ai vrea să citești?

E o întrebare grea, ai putea spune nepotrivită pentru o zi de marți, septembrie, 2016.

De ce? Când sunt aceste întrebări potrivite? În ce zile, în ce anotimpuri, în care ani din viața ta?

Ai nevoie de o scrisoare medicală? Ai nevoie de un diagnostic incurabil? Ai nevoie de o bulă de cristal, de fum de opium și de o prezicătoare cu basma cu pisici în cap? De ce ai avea nevoie pentru a-ți seta o direcție? Pentru a-ți cumpăra caietul acela, sau motocicleta sau biletul de avion sau casa de la mare sau barca? Pentru  ce ai nevoie să-i spui persoanei pe care o iubești, că o iubești, să dansezi doar pentru că plouă, să mergi la concertul la care vrei să mergi, să vizitezi locurile pe care vrei să le vizitezi dar mai ales să te întâlnești în singurătatea ta cu persoana pe care vrei să o întâlnești în tine, adânc înrădăcinată și uitată în tine. Copilul rătăcit, uitat, prea repede maturizat, acela care privește speriat la viața din jur și nu înțelege de ce? De ce trebuie să alerge, să gonească mereu, să-și construiască tipare în care apoi să reușească să încapă cu toate visurile lui, el, tot, cu obiceiurile lui, cu imaginația lui? Cum?! Nu e destul loc? Nu are aer, e doar o goană sălbatică printre oameni goniți de ei, de ceilalți mereu de câte cineva.

De ce ai nevoie pentru ca să te oprești o clipă, să-ți pui întrebarea: pentru ce?

Lumea e un loc, Tu ești un miracol. Tu faci lumea! Tu, ai un rol! Nu doar să alergi, nu doar să plătești facturi, nu doar să spui: lasă, poate data viitoare! nu doar să visezi!

Pentru că „avem timp” ăsta, e un clovn deghizat, cu nasul mare și roșu, cu zâmbet cât o felie de pepene, desenat pe chip, cu ochi triști și cu inimă stoarsă. Mereu m-au îngrozit clovnii, și minciuna că avem timp. Mi-am înmormântat părinții într-o lună, aveau congelatorul plin pentru că în mintea lor aveau timp să consume tot.

Avem timp, da, poate! Dar timpul trebuie să aibă viață! Oprește-te, un minut! Fă o listă cu ce contează pentru tine, ce contează cu adevărat, ce hrănește copilul rătăcit din tine, ascultă o muzică bună, citește o carte bună, scri-o dacă vrei, e povestea ta, ai drepturile de autor…nu aștepta pentru asta nici o scrisoare medicală. Rutina, graba, superficialitatea, consumerismul, neîncrederea, ura, negativismul… sunt toate cancerele noastre, sunt toate scrisori medicale cu termene scurte.

Oprește-te, respiră, salvează un gând, iubește o stare, dansează, trăiește!

ps: e marți, am scris, pentru că uneori numai atât pot să fac! mulțumesc că mă citești:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s