Child in time…

Ai privit adânc în ochii cuiva? Și nu mă refer la flirt aici, mă refer la o privire adâncă, viscerală, pătrunzătoare. Ca și cum ai vrea să înoți prin venele celui din fața ta, să-i guști sângele și să te hrănești cu celulele lui? O privire ce să topească orice barieră, teamă, îndoială… o focusare pierdută de timp, de sunete, de culori?

Ai putut să faci asta timp de două minute? Doar să privești, să te gândești la o conexiune, la puncte, la o călătorie, la infinit? Să te înfiori și apoi să te relaxezi, să te relaxezi și apoi să te înfiori, să te înfurii, apoi să simți iubire, să te detașezi și apoi să reconectezi, să fii trist, să plângi, apoi să zâmbești, să simți recunoștință, apartenență, familiaritate, apoi înstrăinare, după care prietenie, dualitate? să simți?

Încearcă! Hai, privește-mă în ochi două minute! Privește orice om din Universul acesta, în ochi, două minute.

E greu! Dacă nu mă crezi, fă experimentul acesta. Merită. Deși, e greu. S-ar putea să plângi, s-ar putea să treci prin toate stările, dar în special prin cea de jenă, disconfort, bizar, nefamiliar. E un fel de a ieși din tipar, de a păși pe un teritoriu străin, dar e minunat!

Până la urmă totul se rezumă la puncte de legătură, la conexiuni.

Imaginează-ți tabloul acesta: tu, în fața ta părinții tăi, apoi, părinții părinților tăi și părinții părinților lor… și tot așa, un șir lung, un șir infinit de oameni, toți conectându-se și conducând într-un final la tine. Tu ești ultimul punct dintr-un șir infinit. Atâtea destine, atâtea emoții, îndoieli, fericiri, atâtea lacrimi, războaie, cuvinte! Atâtea celule, atâtea rețele de gânduri unite în tine. Nu e minunat? și în același timp înfricoșător?

Toți suntem uniți cumva, suntem conectați cumva, ca o rețea perfectă formată din mici circuite perfecte. Și atunci? Cum rămâne cu privitul în ochi? De ce atunci când privim pentru cel puțin două minute în ochii cuiva, sfârșim prin a ne adânci în propria noastră zeamă de emoții? Pentru că asta se întâmplă. Ne vedem pe noi, acolo, adânciți în el sau ea, ne vedem emoțiile noastre, eșecurile, singurătatea noastră! Nu vedem bucurie, nu vedem, fericire, nici un șir lung de moșteniri hazlii, nu! Vedem reflecția tuturor temerilor noastre. Și curg lacrimi, și țipă tăceri, și plâng morți, și înving monștrii singurătăților dansând în tuneluri mici de iriși și cristalini.

E o întrebare grea, știu! M-am luptat cu ea, am întors problema pe toate părțile, am șifonat-o și apoi am redresat-o din nou, crezând că ajung la Adevărul Suprem. Și n-ai să mă crezi, dar cumva, chiar și cu umile mea minte, am dat de un capăt de adevăr. Sau cel puțin așa vreau eu să cred:)

Dacă, Creatorul Universului nostru, Inteligența supremă, Cel care a împrăștiat praful de stele peste cerul întunecat, cel de a așezat celulele într-o anumită ordine magică, a aruncat o singură moleculă hotărâtoare pentru tot ceea ce ne unește? Dacă molecula aceea s-a tot impărțin în mici molecule ce continuă și acum să se dividă în particule infime, dar în același timp hotărâtoare pentru toată existența noastră? Dacă e vorba de o singură celulă ce a creat totul?  Care crezi că e aceea? Eu cred că e Iubirea!

Cred că e singurul element ce ne conectează, singura celulă ce ne unește, și leagă ca un lanț nevăzut întreg Universul!

Bine, vei spune, dar atunci de ce ne curg lacrimile când ne privim în ochi și de ce ne vedem singurătatea noastră oglindită în singurătatea celuilalt?

Poate pentru că uităm să ne iubim în primul rând pe noi? Poate pentru că suntem prea asprii cu noi? Poate pentru că în noi există un copil inocent cu ochi mari și luminoși, un copil abandonat, uitat, lăsat singur, nehrănit? Poate pentru că ne hrănim ego-ul și nu ne hrănim copilul inocent și dornic de iubire din noi? Poate pentru că murim câte un pic cu fiecare moment în care nu trăim? Poate…

cred, nu știu, doar cred…

Privește-mă în ochi, te vezi? Vezi cât de singur ești? Iubește-te! Iar primul pas e să începi să trăiești!

ps: nu, stai liniștit, nu sunt tot timpul așa, în marea majoritate a timpului mă întreb dacă pinguinii au genunchi:)))

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s