my fucking sad face…

O zi de marți cu soare britanic și păsăret insular. Oare doar de atât aveam nevoie? De o biată zi de marți? Sunete îndepărtate și amintiri prea vii. Vânt blând și arome iuțite de timp sălbatic… fetiol! 80 de lei gramul. Nu, nu știi. Mai bine să nu știi.

Am vrut să mă închid. am vrut să înțepenesc într-o grimasă uitată. Am vrut să mă uit la tine și apoi să adorm, sau să mă privesc pe mine în oglindă, să am nevoie de xanax sau ceva… am vrut să urlu și să plâng, am vrut să cânt uneori, fals și cu rime întortocheate, am vrut să mă rog la un Dumnezeu public, unul, unicul, cel mai accesibil Dumnezeu al meu. Am vrut să-mi amintesc, apoi să uit, să mă trezesc rupând poze mucegăite în cuiburi de șoareci. Am vrut să urlu. Serios, am vrut atât de mult… dar glasul mi s-a uscat, scârțâia uneori într-un râs isteric, ochii îmi lăcrimau înlăuntrul meu, umile, scăldate în lacrimi sărate, mirate. De ce plângi, fata mea?

Am vrut… atât de multe am vrut. Atât de mult am vrut atât de multe, apoi am adormit și m-am trezit nevrând nimic. Nimic.

Și stau în ușă și privesc înapoi. În urmă nimeni, înainte nimeni. În urmă un ecou de glas sfârșit, înainte un râs îmbrăcat în bucurie. Și stau în ușă neștiind cum să pășesc din ieri în mâine, din părinți în copii, din necaz în speranță sau din mormânt într-un lan de maci. Din cei morți înspre cei vii.

Într-o lună mi-am înmormântat ambii părinți. Mai exact în trei săptămâni. Nu știu de ce, nu am înțeles încă. Știu doar că a sunat telefonul și o piramidă de vise s-a răsturnat într-o baltă de apă stătută. Știu doar că am visat, un vis ce nu are sfârșit. Degeaba aștept să mă trezesc, degeaba aștept să adorm. Pot doar să stau trează învârtindu-mi întrebările pe degete, de ce, de ce, de ce? Așteptând răspunsuri ce se împiedică sughițând: de pomană! râgâind: tot de pomană! Și îmi vine să înjur, printre dinți, cu gura căscată, cu voce tare, în șoaptă: futu-i, futu-i, futu-i! Nu vorbi urât, nu înjura, nu fi nesimțită! Vocea aceasta nu mai e, vocea aceasta și-a înghițit consoanele și vocalele și sfaturile și rostul! Vocea aceasta e un sicriu, un mormânt, o amintire! FUTU-I! Iartă-mă, mamă! uită-mă tată..

FUTU-I!.

 

Anunțuri

2 păreri la “my fucking sad face…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s