„greu viață dar frumos…”

Situația mea statistică de pe wordpress arată rău, foarte rău. E liniară. Ca o inimă care nu mai bate, o linie, lungă, și fără derivațiuni. E de rău! Știu:)
Absolut tot ceea ce facem în viață se raportează la rezultate. Scriu, wordpress mă place, sunt activă la lucru, compania mă place, mă duc la plimbare, câinele mă place, gătesc din suflet, familia mă place, plătesc taxe, statul mă place.

Dar când mă plac eu?  În tot calvarul acesta, când îmi rămâne timp să mă plac eu?

E o întrebare la care lucrez, e o întrebare pe care mi-o pun și caut răspuns zi de zi. Pentru că știu, am citit, am studiat, atâta timp cât eu nu mă plac poate să mă placă și regina, să fiu cetățeanul ei preferat, nimic din viața mea nu se schimbă. Mă place regina, și eu o plac pe ea, so? What’s the big deal?

Am avut o lungă pauză de scris. În această lungă pauză am văzut jumate de insulă, marea și ochii frumoși și limpezi ai copiilor mei. Da, am trăit, efectiv. Am umblat, am râs, am mâncat și băut, am petrecut timp prețios cu cei dragi. N-am scris, n-am stat cu ochii beliți pe o coală de hârtie mototolită minute întregi, n-am despicat firul vieții în șapte mii de mici fire ale vieții, am trăit. Apoi m-am suit pe cântar și am murit un pic, dar asta e altă poveste 🙂

Ideea este că în tot acest timp m-am plăcut eu pe mine. Am dat valoare zilelor, am savurat fiecare minut, fiecare rază de soare, fiecare val și of course, fiecare rafală de vânt că doar stau pe insulă 🙂

Apoi, vacanța s-a terminat, ne-am întors la rutina zilnică, la servici, la tot. M-am uitat în oglindă, câteva kilograme în plus, un rânjet ce nu se ștergea de pe față, o lumină ce nu se stingea din privire. Și un șir liniar pe wordpress…

Am hotărât să lucrez profund la întrebarea: când mă plac eu? Și lucrez. Caut răspunsuri în fiecare zi, mă uit la zeci de speakeri ted talks, ascult grămezi de oameni deștepți ce despică firul în patru și realizez că pot să obțin orice vreau. Trebuie doar să știu ce vreau!

Să-mi găsesc menirea, scopul, rostul. Mă uit în jur și mă înfior. Câți dintre noi ne știm menirea în viața aceasta? Câți dintre noi știm cu ce scop trăim aici și acum, ce target avem de înfăptuit, ce vis avem de realizat? Nu sunt doar facturi de plătit, nu e doar o casă de construit, nu sunt doar iphon-uri de cumpărat sau super mașini! Trebuie să fie ceva mai presus de asta! E ceva mai presus de asta!

Când mă plac eu? Atunci când realizez că viața e un miracol, că noi suntem un miracol, că avem puteri nelimitate și dacă avem răbdare să ni le descoperim, să ni le însușim, totul va fi o vacanță frumoasă!

ps: îmi doresc ca toți tinerii, adolescenții, elevii, cei care se află în pragul unor alegeri să înțeleagă: viața nu e o ciurdă ce se lasă condusă spre cea mai verde pajiște, viața e cărarea ta proprie care va colora orice pajiște în culoarea TA preferată! la asta îmi doresc să lucrez în viitor!

Care e menirea ta în acest Univers? Lucrează la acest răspuns, răspunde-ți la această întrebare, pentru că merită!

(un comment mă va resuscita 🙂

poze din concediu:

13233235_984083461669804_11677100_n

 

13246009_984084038336413_593992076_n

13231173_984083668336450_85947811_n

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s