HOPE

Pe insulă e liniște. E sărbătoare! O sărbătoare care înseamnă bucurie, lumină, iubire.

În liniștea domestică atât de plăcută mă pregătesc și eu, friptura e în cuptor, ouăle se înroșesc, tortul de marzipan e gata. Însă liniștea îmi e tulburată de un elicopter sanitar sau militar nu știu exact, ce survolează zona destul de jos și de amenințător. Paul cântă la chitară ”house of the rising sun”. Contrastul e năucitor…

Mi-e frică!

Da. Pentru un moment mi-e frică. Oare liniștea aceasta ca o mantie de mătase așternută peste clipele mele e liniște pură sau o liniște învelită în straturi de teamă, dure, țepoase, pătrunzătoare? Privesc pe geam și mă gândesc că undeva s-a întâmplat ceva, cineva suferă sau cineva nu mai suferă…

Trăim vremuri grele, un război crunt, la nivel mult mai profund decât pe vremea cuceririlor de teritorii… acum se cuceresc idei, convingeri, straturi de identități uitate de Dumnezeu în lumi uscate și sărace, în deșerturi spirituale și goluri umplute cu fanatism. Mi-e frică, da! Orice zgomot îmi poate tulbura pacea mea interioară, pentru că totul e foarte aproape, e foarte sadic și foarte greu de înțeles.

Marțea trecută a fost Belgia, marțea viitoare nu se știe ce va fi.

Mi-e frică! da! Mi-e frică de absurdul întâmplării, mi-e frică de tăișul unui vis curmat, de regretul nerealizărilor opace, de timp, de trecerea lui și de elicoptere ce zboară deasupra solitudinii mele firave.

Mă gândesc la o sărbătoare ce ar trebui să fie pașnică, veselă și plină de semnificații. Mielul acela cu suflet alb, ouăle roșii însângerate, vinul cu iz de busuioc, coaja de pâine ruptă din tradiții… toate acestea ar trebui să fie coroana de zâmbet din suflete frumoase ce ți se așează la masă. Să nu mai fie umbră, nici frig în chipuri uitate de timp, să nu mai fie nici un mormânt neluminat și nici un suflet plecat să nu mai fie uitat. Să fie timp din belșug pentru iubire, pentru zâmbet, pentru bucurii, să fie pace destulă pentru un cântec al unui cor de copii.

Mă întorc la ale mele, la sărbătorile mele așa cum le vreau. Elicopterul a plecat, probabil nu a fost nimic, doar un zbor nevinovat, probabil va mai fi pace în lume, vor înțelege și cei neînțeleși, ne vom putea bucura ciocnind ouă roșii, și vom putea lăcrima în pace atunci când lumânările ne-o cer! Eu sper din tot sufletul ca va mai fi liniște în lume!

… și mai sper că nu mi s-a ars friptura, că mă pierd în scris și macin ca o râșniță tăioasă cuvintele pitite în mine, uitând noțiunea timpului, dar mă duc acum la cratiță, te las în sărbătoare sau în zâmbet, oricum, te las în pace!

Happy Easter!

 

12910372_954393021305515_687185426_n

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s