hello spring!

Soare!!! Pe insulă e soare și copacii plesnesc în muguri și zambilele își împrăștie parfumul în aer asemenea unor dive pregătite să pășească pe scena Oscarurilor.

În toată splendoarea asta a naturii, eu stau ca o bubă. Aaa, nu că n-aș fi la rândul meu o minune a naturii! Doar că ea, biata de ea, a înțeles prin minune altceva și așa m-a făcut pe mine. Femeie de 41 de ani cu minte de 20, riduri de 46 și câteva fire albe care apropo, așa fain strălucesc la soare de parcă aș avea beteală de Crăciun în cap.

Dar e adevărat! Natura a creat o splendoare! Asta sunt și eu, asta ești și tu, și cu siguranță asta e și cel mai hidos om de pe pământ și cea mai obeză urâtă. O splendoare a naturii!

Pentru că… și aici trebuie să îți spun o poveste:

Într-un lagăr o femeie gravidă este supusă chinurilor de a-și vedea bărbatul torturat și ucis chiar în fața ei și a celor șapte copii a lor. Fiica cea mare de 14 ani aproape că e violată în fața ei, o prinde și nu îi dă drumul nici dacă i se pune pistolul la tâmplă. O apără. Apoi, naște singură băieți gemeni și prematuri.Taie cordonul ombilical cu un băț și îl leagă cu păr de-al ei. Îi hrănește cu ceai negru deoarece nu are destul lapte pentru amândoi. Băieții trăiesc și printr-un miracol mama și cei nouă copii sunt îmbarcați și trimiși în Arizona, unde își trăiesc viața liniștiți, purtându-și amintirile pe chip, în trup dar mai ales în suflete.

Crezi că mama aceea la aceeași vârstă cu a mea se uita în oglindă să-și numere firele albe? Crezi că mama aceea și toți copiii ei, înclusiv cei doi prematuri crescuți cu ceai negru nu sunt o minune a naturii?

Ba da! Sunt! Pentru că natura știe să ne ofere putere, capacitate de adaptare, îndrăzneală și pasiune în tot ceea ce facem. Natura știe să ne ofere echilibru, liniște și zâmbet indiferent în ce situație ne aflăm. Crezi că mama aceea nu a zâmbit când și-a văzut pentru prima dată băieții? Crezi că nu a tras aer în piept și curaj în inimă să meargă mai departe? Crezi că nu a avut pasiune și îndrăzneală să-și ducă traiul pentru cei nouă copiii ai ei? Astea toate sunt MINUNILE naturii. OMUL, PLANTELE, VIAȚA!

Pot fi și eu una, chiar dacă am kilograme în plus, fire albe în plus și uneori minte în minus! Poți fi și tu, cu siguranță ești, chiar dacă azi te simți singur, inutil, urât sau fără viitor. Ești o minune a naturii, un miracol, o mică magie, pentru că dacă te uiți atent în sufletul tău strălucește ceva, și nu, nu-i beteala de Crăciun, aceea e la mine-n păr… e pasiunea, e bucuria de a fi, e blândețea și curajul să faci lucruri minunate, e acea alchimie neînțeleasă de a merge înainte, de a face pas după pas pe drumul uneori plin de pietre și noroi. Acesta e miracolul, aceasta e minunea naturii, chiar și atunci când ai sentimentul că stai pe loc, că nu avansezi, că nu obții nimic, tu defapt pășești încet dar sigur, te îndrepți spre ceva și sufletul tău știe deja destinația. Pentru că în sufletul tău natura, divinitatea a picurat pasiune, curaj și determinare. A picurat VIAȚĂ!

Ok, vei spune, dar ce ne facem cu cei care i-au torturat soțul, au violat și bătut, au ucis? nu sunt și ei minuni ale naturii? ba da, sunt, au fost creați ca o minune a naturii, li s-a picurat pasiune în tot ceea ce fac? și-atunci? serios, crezi că am toate răspunsurile?! nu le am, dar mi-a plăcut de Bridget Jones care se sărută cu Hugh Grant, acesta șoptindu-i înfierbântat: Bridge, toți merită o a doua șansă! iar ea tolomacă de fel, împleticită și împiedicată, se oprește din sărutat și îi șoptește ca un fleoșc: da, dar nu și Hitler!

Iar acum că te-am plictisit cu discursul meu, te invit să ieși afară și să te uiți un pic la un mugur ce dă să explodeze transformându-se în floare sau frunză, în ceva, să pui o sămânță în pământ, să o uzi zilnic și să vezi cum crește, cum se deschide și începe să rodească. Iar dacă asta nu e minune, o fi vopseaua de păr loreal ce-mi acoperă beteala din păr? Da, e și asta ceva, dar common, really?

În final, tot ce pot să spun e că… atunci când viața e cea mai agitată, când sufletul e cel mai înnorat, când zilele sunt negre ca un costum de doliu, când nopțile sunt albe ca un halat de spital, atunci să te oprești, atunci să te uiți la un bulb, atunci să întrebi vântul Încotro? Vei găsi drumul, vei păși, se va face dimineață, vei putea să dormi noaptea, va fi liniște în sfârșit pentru că natura ne-a creat, a luat minunea și a sădit-o în fiecare dintre noi! Ne-a dat un strop de pasiune ca să mergem mai departe și mai departe până ajungem la destinație! și…Bridget Jones it’s so funny 🙂

Keep going and keep calm… și pentru că la minte dau cu minus uneori, sfatul meu e: Respiră, pune-ți un pahar de vin, ascultă o muzică bună și invită-ți pasiunea la dans! Like Zorba: dance, dance, dance!

ps: povestea e una reală, s-a întâmplat într-o tabără de refugiați Tutsi din Congo în anul 1998. Femeia a fost salvată, împreună cu cei nouă copii de un american pe nume Sacha Chanoff, care îi îmbarcă într-un avion de salvare american și îi trimite în Phoenix Arizona unde trăiesc și acum.

ps2: nu-mi place să scriu despre lucruri triste dar îmi place să scriu sincer, din inimă, așa că nu mă judeca prea aspru că eu doar am vrut să-ți spun că e PRIMĂVARĂ!!!

ps3: am zambile pe masă 🙂

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s