Acasă

Ultima privire, din ușă. Bagajele sunt deja în mașină, casa rămâne goală în urma mea. În aproximativ trei-patru ore sunt departe. Curios că numesc acasă locul spre care mă îndrept. E o oarecare confuzie în mintea mea, unde e acasă? sau cum de acasă s-a multiplicat în ultima vreme? În sinea mea am toate răspunsurile, știu că finețea cuvântului acasă e dată de suflet, nu de adresă, nu de buletin ci de suflet. Sufletul meu se cuibărește bine mersi la trei mii de kilometrii distanță față de adresa mea de reședință, și-mi zâmbește malefic, haha, ce faci proasto, nu vii?

Am părăsit insula pentru o bucată de vreme, două săptămâni, de fapt a fost o mare păcăleală la mijloc, pentru că toate orele, zilele și nopțile, toate clipele și minutele au stat în ploaie să mă aștepte la aeroport și au intrat la apă. S-au trezit micuțe-micuțe, zile cât o clipă, clipe cât un nimic infinit de nimicuri. Astfel că, se explică de ce două săptămâni au devenit atât de scurte cât o clipire din gene atunci când îți intră soarele în ochii obișnuiți cu umbra.

Încă un zbor deasupra norilor și m-am întors pe insulă. Culmea, tot acasă. Mi-am târât un pic sufletul bolnav, balonat, cu burta plină și neuronii amețiți, i-am tras o muștruluială cu voce pițigăiată cum că: să-ți fie rușine, uite, îți pușcă pantalonii pe tine, explodează cântarul ca un cârnaț uitat la fiert, colcăie tone de calorii importate, mă mir că nu te-au oprit la vamă că transporți ilegal grăsime umană! Dar sufletul leneș și mahmur râdea pe sub mustață, ce știi tu? și se unduia zumzăind încă melodii cuibărite într-un alt timp, într-un alt punct de pe hartă.

Am un suflet foarte capricios, uneori mofturos și pus pe harță, mereu nemulțumit, isteric ca o femeie de oraș într-un grajd de vaci, melancolic cu muci și lacrimi de crocodil (chiar are crocodilul lacrimi?), un suflet care uneori aș spune că nu-și găsește locul. Și eu trebuie să fiu cea tare, cea care îi ține de urât, îl amăgește cu una și alta, îi promite că într-o zi… ceva, îl distrează și îl îmbată, îl păcălește cu tone de fericire, împlinire, succes, libertate. Rahat, uneori nici eu nu cred, dar nu pot să mă arăt în chip de Toma necredinciosul în fața unui suflet atât de capricios. Ultima mea găselniță acum e cum că într-o zi îmi iau sufletul plictisit, îl târăsc într-o cocioabă pe malul mării, un alt acasă, îi pun în brațe laptopul, îi dau drumul să se joace cu el și să vedem ce o să iasă. Între timp, eu voi culege alge și le voi găti, voi învăța să adun scoici și fructe de mare, voi bea vin și voi face săpun artizanal cu motive marine, bio, super handmade! no

Voi avea o viață liniștită, soare, mare, briză sărată, muzică, voi umbla toată ziua desculță în bluze de in alb vopsite cu albastru, voi înota kilometrii întregi, voi trăi simplu dar minunat.

Uneori îmi voi supraveghea sufletul scăpat la tastatură, voi râde cu el de poveștile născocite, voi simți în sfârșit un ACASĂ! Pentru că acasă e acolo unde ți-e sufletul împăcat!

Până atunci, m-am întors pe insulă, m-am întors pe blog și te plictisesc sperând însă că ale mele cuvinte se reflectă undeva și în al tău suflet!

 

sursă foto: favim.com

 

 

Anunțuri

ANUL MAIMUȚEI…

Azi am draci. Cine nu are nevoie de dracii mei poate să iasă elegant cu un simplu click. Am intrat în noul an chinezesc cu nădragii rupți, cu visele fumate, cu speranțele amestecate cu făină de 000 și ouă nu prea proaspete, cu vorbe murate în bidonul de varză de anul trecut… ce mai, am intrat ca un cur!

În general când am draci, scriu cu draci, deci, doritorii de romanțe, de poezioare flambate în șampanie și de mâneci dantelate și roz, de rime beșinoase, poa să iasă acum, cu un simplu click… close

Mă enervează multe, dar cel mai tare mă enervează că nu am energie, timp, oo, să-mi las numele și pe altceva, nu numai pe o piatră de mormânt.

Nu te holba, că nici tu nu ești mai breaz, sau poate că ești dar nu te holba că-ți curg naibii pupilele pe tastatură.

Una blondă și aparent okoșă, zice că dacă nu prevenim boala putem să crăpăm liniștiți dar să ne plătim tratamentul. Da! până aici e totul ok! că zice ea, că nimeni nu o bagă în seamă, că dă din mâini și din picioare, ok!

Problema apare când alți deștepți zic: mdaaa, ngâââ, de acord, să votăm!

Tatăl meu e bolnav de cancer, defapt, e foarte bolnav, paralizat, la pat, cu pamperși etc. nici nu mai știu sincer dacă e cancerul, sunt sechelele unei meningite grave, e infecția pentru care am stat 9 săptămâni la ATI, și m-am lipit de nouă mii de ori de noptiera aia jegoasă plină de ceva lichid lipicios, e soarta, sunt dracii, sau ceva pedepse ancestrale ce s-au abătut asupra sufletului lui. Până la urmă, pentru noi nici nu mai contează. Nu se mai poate face nimic, doar gesturi pur omenești, de suflet, de îngeri.

Ar fi putut tatăl meu preveni ceva? Da, poate că da! Dacă anual își făcea un control, dacă anual mânca ovăz cu miere și avocado cu zeamă de lămâie, dacă anual mulgea o capră și îi bea laptele vitaminizat, dacă lua ginko biloba și tătăneasă înainte de cognac, poate!

Common, e greu să fii raw vegan dacă nu știi să mulgi un avocado!

E greu să bei ceai de tătăneasă când strugurii se coc și pușcă a zeamă de vin, e greu să te gândești, chiar și la vârsta mea, că ho, nu te bucura de viață, că mai încolo stai cu zeama la cur până îți schimbă cineva scutecul. E greu!

Dar domnișoara blondă ne cere prevenție, controale, cumpătare, moderație, BANI!!!

Pe insulă bate vântul, al naibii vânt, îmi mișcă până și ideile de la una la alta…

Mi-am schimbat locul de scris, am un birou în fața geamului, văd acoperișuri de case și cer, cu nori sau fără, văd cărămizi, și antene pe care din când în când își odihnesc zborul celebrele black birds, cu ciocul portocaliu și penajul negru albăstrui. Le privesc, ce-o fi în căpșorul lor atât de mic și de sănătos. Ele nu fac cancer? Dar dacă nu fac cancer, măcar gânduri au? Că sincer, uneori, mă gândesc că singurul mare cancer al omului e gândul!

Gândul că azi, gândul că mâine, gândul că niciodată sau mereu, gândul că nici tu, și poate că nici eu, gândul că… în noi toți e doar un singur Dumnezeu!

ps: don’t worry, cu toți dracii mei, sunt bine… deși nu mi-am făcut demult un control, poate nu sunt chiar atât de bine! wtf, cheers!

12665613_926094184135399_418309754_n