Snow story…

A nins cu fulgi mari, cât un nas de golden. M-am bucurat, cum să nu mă bucur? Pe insulă ninge o dată pe an. Îmi era dor de zăpadă, încă îmi e dor de zăpadă, de iernile grele ce îndoiau crengile copacilor sub greutățile albe, de gerul ce-mi scârțăia sub ghete în timp ce mă grăbeam pe derdeluș în sus să mă mai dau o tură, de pădurea rotundă ce aduna toată puștimea orașului mai ceva ca facebook-ul de acuma. Țin minte o iarnă, ningea răzleț, abia ne vedeam, pădurea era un amestec de alb, grav și solitar și gri, un cenușiu molcom de nori grei, ce amenințau a viscol, sau cel puțin a ninsoare cernută prin sită deasă. Nu ne păsa, eram veseli, o pată de culoare pe un deal micuț dar abrupt în marea albă și gravă a pajiștei înghețate. Nu știu cum timpul nu conta pe vremea aceea, nu ne uitam la ceas, nu aveam timp să ne preocupăm de amănunte, trebuia să urcăm și să coborâm cât mai multe ture posibile. Nimic nu conta, nici foame nici sete, toate erau pitite undeva departe de marea aceea albă de zăpadă. Laurențiu, puștiul care mă ajuta de fiecare dată să îmi urc sania la deal avea un termos cu ceai cald. Ne dădea să mai luăm câte o înghițitură din licoarea dulce. De fiecare dată când deschidea capacul un abur plăcut plutea în aerul rece precum aripile unui gând înghețat. Termosul acela avea puteri magice, se lupta cu zăpada, o topea, făcea o găurică haioasă în locul unde stătea. Iar pe noi ne topea preț de o înghițitură, făcându-ne să vorbim cu vorbe înaripate cu bucle mari de abur cald. Pe măsură ce se întuneca ne pierdeam răbdarea cu termosul lui, nu mai era timp de irosit nici măcar pentru o clipă cât să înghițim din licoarea magică. Și oricum își pierdea și termosul din puteri, ceaiul se răcise, iar găurica formată în jurul termosului înghețase, până și termosul devenea un banal obiect acoperit de fulgii ce cădeau necontenit. Am ajuns la concluzia că în lupta aceea zăpada a învins. Laurențiu însă nu obosea, continua să mă ajute să-mi urc sania la deal. Se făcuse târziu, puștimea se rărea, unul câte unul dispăreau la casele lor. Era vremea să plecăm, pădurea a devenit înfricoșătoare, albul se amesteca cu negrul timpului îmbătrânit, copacii aveau forme ciudate, iar noi nu mai vedeam pârtia.

– Te conduc, unde stai? Laurențiu era un cavaler, și-a luat termosul, sania mea a legat-o de a lui și am pornit spre casă. Pe drum mi-a povestit că e bolnav, nu am reținut de ce boală, povestea într-una, dar eu mă gândeam doar la ce o să le zic alor mei când au să mă vadă cu hainele înghețate, pline de zăpadă lipită în țurțuri hazlii, cu nasul roșu și părul sticlos ieșindu-mi de sub căciulă. Ce-mi păsa mie de poveștile lui Laurențiu?

Iarna a trecut, zăpada s-a topit, și de atunci multe zăpezi și ierni au trecut pe lângă mine, am aflat după mult timp că Laurențiu murise tânar, de boala care l-a răpus, m-am simțit vinovată că nu i-am ascultat povestea, dar era iarnă, zăpadă, înțelegi? Adică, serios, ce putea fi mai important la vremea aceea?

Dacă aș fi pictor aș putea desena ziua aceea într-un alb contopit cu valuri de gri, o culoare gravă, solitară, un amestec de veselie cu profundă tristețe, un bulgăre de copilărie cu moarte, ar fi un succes, un tablou rar, un contrast de trăiri și emoții oarecum înghețate în timp. Copilăria, atât de sucită dar inocentă, valorile atât de diferite, dar puternice. Dar nu sunt pictor, sunt doar un copil mare care se bucură de un fulg de zăpadă cât nasul unui golden…

(iar acum iernile sunt virtuale, vederi de Crăciun cu zăpezi mari, cu fulgi pufoși, cu geamuri mici și înghețate prin care zărești un șemineu cu focul arzând, iar în fața lui, lângă bradul împodobit, un golden tolănit pe covorul moale, totul poleit cu sclipici și zăpadă artificială, în realitate plouă, sunt 10 grade, nimeni nu se uită pe geam, pădurea e singură, copiii sunt pe facebook împușcă moime galactice și beau cauciuc topit, iar părinții… părinții sunt tot pe facebook, se uită la pozele vecinilor din vacanța de ski din Austria:)

Dar eu sunt fericită: un fulg a căzut și pe insulă, sâc!

 

 

 

Anunțuri

2 păreri la “Snow story…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s