Mi-am dorit ca anul nou să mă prindă scriind! N-a fost așa, m-a prins cu lingura de lemn în felul principal, amestecând, descântând, rupând bucăți de aromă în trei, doi, sau câte or fi, sfărâmând savori în bucăți fragede de minte culinară, îmbuibate cu praf de condimente efervescente de an nou. Nu m-am oprit nici un minut, nici o clipă, nici măcar cât să-mi dau seama de mine, unde sunt, de ce, de când…
Acuma, la ora asta am un an deja îmbătrânit și mă uit la el și el la mine… ce vrei? cine ești?
Mi-am dorit să scriu măcar vreo două mailuri, să le spun acelora care contează, că… da, ei chiar contează, să-mi fac planuri, să vreau, să nu…
Acuma la ora asta e deja târziu, anul nou a venit și nu s-a întâmplat nimic deosebit. Sunt doar niște calcule, un calendar iscat de niște plictisiți, un curs de luni și zile, de minute și clipe, un motiv să îți promiți că la anul vei fi mai breaz, mai voinic, mai cu toate oile acasă…
La anul voi fi mai breaz, mai voinic, mai cu toate oile acasă…
Uneori ne dorim așa lucruri simple încât ni se face frică să le mai și dorim. Alteori, ne închipuim un imposibil atât de aproape încât îl percepem ca parte din noi, o celulă rătăcită de sens, un strop de vrajă în noaptea de trecere dintre ani. Noi…
Uneori ne dorim așa lucruri simple că ni le dorim cu jenă, rușinați, oare? Mi se cuvine să râvnesc spre ceva atunci când am tot ce mi se cuvine, sănătate, oameni dragi, trai liniștit? oare mi se cuvine să visez?
îmi doresc ca…
la anul…
oare mi se cuvine ?
LA MULȚI ANI!
2016
Terapie prin scris 