Strange days

Orașul e un vierme înfometat. Toate luminile și mașinile, toate culorile și formele ce se desenează la picioarele mele nu sunt decât iluziile unui ochi obosit. Reclamele cu baruri, litere mari și colorate, oameni mici și cenușii, grăbiți, uitați în spatele zidurilor, coloane imense de ochiuri mioape, pătrate de lumină în spatele cărora viața e aceeași târâtură nemiloasă.
Noaptea își întinde voalul negru peste aceleași străzi cu aceleași găuri căscate în asfalt. Oameni mici, cu pași împleticiți, insecte însetate de dureri, deziluzii, regrete… și azi, și mâine, mereu.

Oamenii. Îmi place să-i privesc. Bărbatul acela șchiop cu șapca de marinar și un dinte rupt pe jumătate, sau domnul acela care în fiecare seară stă la bar și plânge. Plânge încet, să nu-l audă nimeni, apoi comandă un pahar mare de whiskey și îl bea la fel de încet. Un singur pahar mare în fiecare seară, apoi dispare. Noaptea îl înghite în vidul ei rece și negru. Uneori mi se pare că toată viața asta e un slow motion, un serial cu un singur episod, plictisitor și monoton, ce se reia seară de seară, poate pentru aceia care nu înteleg. Sunt mulți care nu înțeleg și la fel de mulți care se uită dar nu văd…

Până în ziua aceea de miercuri nici eu nu vedeam.

Sunt unele dimineți în care te trezești și ști că nu mai ești același. Începi să vezi, să simți, să înțelegi, ca și cum un drog pe care ți l-au dat la naștere începe să-și facă efectul. Și lumina cade altfel, și razele de soare îți șterg zâmbetul de pe chip cu degete calde, plăcute. Te uiți în jur și toată mobila e la locul ei, și ornamentele asiatice și plantele, până și cățelul are o mimică fericită. Apoi dintr-odată te simți puternic, vrei să iei viața de gât, să-i arăți cine-i șeful, să-ți faci ordine printre sentimente, să te spovedești, să te exprimi. Vorbești! Pentru prima dată în viața ta vorbești. Cuvintele ies eliberate, ca niște păsări scăpate din colivii, camera se umple de cuvinte în timp ce tu te golești. Te simți ușor, ca un fulg, ca o adiere de vânt. El nu înțelege nimic, e prea devreme, cafeaua e încă fierbinte. Strange days la radio, poate doar Morrison stie…

Nu te mai iubesc, iartă-mă!
Îi tremură buza și ochii i se împăienjenesc. Tu, îți lingi lingurița de miere și te gândești la apicultorul ăla ciudat de la care ai cumpărat ultima dată mierea. Dresa albine pentru polenizarea florilor de căpșuni. Era nervos, i-ai intrerup dresajul, făcea niște mișcări ample cu mâinile iar roiul de albine se ghida după mișcările lui.

Unde pleci?
Vocea îi tremura și parcă vorbele îi stăteau toate în gât. Era palid, frumos, cu ochii mari căprui, cu părul răvășit și mâinile albe. Un copil adult, pierdut, dezorientat. Privind în jur, camera devenea înfricoșătoare, se golea pe măsură ce își rotea privirea prin ea, devenea rece, ursuză. L-am îmbrățișat, l-am ținut strâns la pieptul meu, mângâindu-i părul moale și bogat, firele albe ițite pe ici pe colo, urechile delicate, pielea plăcută brăzdată doar de câteva riduri. Lacrimile-i curgeau pe pieptul meu și mă ardeau, erau cele mai fierbinți lacrimi, îmi găureau pielea, sânii, sufletul.

Va fi bine, va fi bine, va fi bine… un murmur continuu îmi suna în urechi, va fi bine, va fi bine, va fi bine…
Cafeaua s-a răcit în cănile mari cu model, trebuia să plec, taxiul claxona sub geam.

Strange days… se aude și acum în surdină din combina mare de lângă tejghea. Barmanul caută printre discuri, le privește, le întoarce, citește pe spate ce piese sunt, apoi continuă să cotrobăie preocupat în cutia mare. Bărbatul șchiop doarme cu capul pe masă, șapca îi alunecă atingând scrumiera, plângărețul se uită în gol și uneori se strâmbă ca și cum ar avea o crampă, e transpirat și părul i s-a lipit de frunte, se tamponează din când în când cu batista, apoi și-o îndeasă în buzunarul de la piept al sacoului. Eu, îmi privesc degetele, sunt degete cuminți, fără culoare…
Noaptea se scurge printre minutele ațipite, paharele se golesc, orașul își continuă monotonia de șarpe obosit.

A trecut un an, iar eu nu mai sunt aceeași..

Strange Days…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s