despre mine

Mă numesc Erika.
Anul acesta am schimbat prefixul, de două ori. Cel de vârstă și cel de domiciliu. Am ales calea cea grea. O altă țară, un alt oraș, o altă casă. Am plecat cu zâmbetul pe buze, un zâmbet dulce amărui, lăsând în urmă oameni frumoși. Încă mai aud încurajările voastre: ai să te regăsești, nu-ți face griji, vei fi bine, vei scrie mult, vei umple distanța dintre noi cu vorbe aliniate grijuliu pe pagini…
Sunt bine, ba nu, uneori nu sunt, îmi lipsiți, îmi lipsesc multe, dar asta e calea firească pe care voi merge. Poate că, viața e o scenă, poate că, de multe ori avem nevoie de măști, sau cel puțin de un machiaj artistic, poate că, singurele momente în care nu suntem pe scenă sunt pauzele, zilele de duminică, sărbătorile, clipele de bucurie sau de tristețe profundă. atunci suntem noi.
Scrisul e cel mai pur moment al meu, nici o mască, nici o stereotipie inutilă, doar eu și cu mine.
Blogul acesta e pauza mea din backstage, o cabină mică cu decor sărăcăcios.
Sofia nu e modelul meu, poate doar un mic demon frumos, cea care știe înaintea mea, cea care nu e de acord, mă zgândăre, mă ațâță. În fiecare din noi există un geamăn. Un fel de înger-demon, acea parte întunecată, niciodată cuminte, niciodată perfectă…
Ea mă face să mă pierd între iubire și ură, între nebunie și liniște.
Și tot ea mă ajută să mă regăsesc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s