De ce?

De ce încă un blog? trăgea nervoasă dintr-o țigară proastă, care i se lipea de buze. Mereu părea nervoasă, m-am obișnuit greu cu ea, la început credeam că e supărată pe mine, că am greșit cu ceva, în mintea mea țeseam infinite scenarii de scuze menite să mă apere de furia ei. Defapt e o fată calmă. Când zâmbește e o duminică cu vânt cald, miros de alge și calamari.

– Am nevoie de voi Sofia, de comentariile voastre, vreau să vă simt, să-mi spuneți că greșesc sau că fac bine ceea ce fac. Sunt departe, singură, e normal .

Râdea. Un râs ironic dar plăcut. O priveam cum își stinge țigara îndesând-o în scoica mică pictată cu cel mai albastru albastru de pe insulă, mă privea cu ochii ei mari, țurțuri de gheață argintie atârnau de privirea ei nedumerită.

– Nu rezolvi nimic, nimeni nu e interesat de aberațiile tale, poți să scrii liniștită în colțul cel mai întunecat al camerei tale, acolo unde nu te vede nimeni, în cel mai ascuns folder de pe laptopul tău, sau pe staniolul de la ultima ciocolată mâncată, egal. Nu vezi că lumea e plină de fraze fără sens, de cuvinte goale, de oameni goi, de carți necitite, aruncate în sacul roz, reciclabile, plastic, hârtie, metal? Ok. ok. Scrie dacă așa crezi tu… eu îmi pun un vin și mai fumez o țigară.

O urăsc și o iubesc în același timp, ea nici măcar nu observă. Își caută bricheta și bâjbâie de dulce pe sub nas. Probabil și blogul acesta va fi un fel de sac roz al gandurilor mele reciclate, probabil aș putea să scriu pe acel staniol argintiu,..

Probabil…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s