M-a deranjat ceva zilele trecute și despre deranj emoțional, eu musai să scriu
Fapt: locuiesc din 2014 în Milton Keynes – UK
La fel ca mulți români veniți să câștige un ban, doar că eu am venit să-l salvez pe soțul meu de la un atac cerebral sau infarct, nu știu sigur dar e poveste lungă, poate pentru altă dată.
Toți românii ne-am adunat pe un grup, denumit: români în milton keynes, că doar na… românii cuceresc lumea și o cuceresc mai bine în grup.
Doar că nu!
Niciodată!
Românii sunt orice, numai uniți nu. Pentru că românii au grijă de capre. În special de caprele vecinilor. Ca life goal au lozinca: să muoară capra lui vecinu-mio!
Și acum o poveste cu leuștean.
Nu știu cum de am mare succes în cultivarea leușteanului în UK. Am o tufă mare, mult prea mare pentru nevoile mele. Și ce mi-am zis, hai să pun pe grup să fac și eu o faptă bună. Dau frate leuștean, la români, că englezii habar n-au cu ce se mănâncă. și nu râdeți, că nici voi nu știți de creson sau chives. așa… am dat eu la leuștean până mi-am primit titlul de doctor honoris causa din ciorbă, doamna cu leușteanu aka io. Mi-am făcut clienți fideli, până și restaurantele românești din zonă. Săru-mâna pentru ciorba de burtă și papanași!
Ei, afacerea mergea, abundența era ajutată și de clima ploioasă. Anul acesta a plouat toată luna mai. Toată luna mai a plouat. Luna mai toată a fost plouată, înțelegi nu? Toată. Tufa mea de leuștean a ajuns cât mine. 1.70 înălțime, sarcasticule! Am zis să dau, că dacă dau Universul îmi dă. Pe legea charity mon amour, că tot e la modă aici.
Deșteaptă cum mă trezesc eu de dimineață, fac o poză la frumusețe de tufă și o postez pe grupul români în milton keynes cam așa: am leuștean! și poza
Ei, de aici până la delete n-a fost decât un pas, pentru că dragii mei de românași, veniți și ei la… (las un spațiu aici pentru idei) au început cu comentariile cam așa: te lauzi, ești bogată, ai casă, te dai mare, și eu am +poză cu lanul de cânepă, ai leuștean de fumat, ești bogătană, ce produci? te îmbogățești din leuștean, scump, în România e mai ieftin etc.
Alo, gara! Îl dau gratis!!! Nu-mi trebuie mărunțișul tău, și nu pentru că sunt bogată, ci pentru că am mai mult decât am nevoie și vreau să ajut. Să-ți aduc gustul de acasă că știu că salivezi pe tricoul polo slim, după o ciorbă de văcuță cu leuștean dar ești prost, române. Ești trufaș și prost. Îmi cer scuze, dar da! Românașul meu e varză. Nu știe să scrie dar plesnește testosteronul în el ca toba de eșapament în trabant. E mândru că te face de căcat, pe tine, cel care ai poate ceva ce el vrea dar îi e ciudă că tu ai și dacă el ia de la tine pare sărak. Vai, mama noastră!
Am realizat că niciodată nu voi face o afacere cu care să-mi ajut concetățenii, pentru că i-aș jigni. Noi nu vrem să fim ajutați, noi suntem dependenți de bășcălie, de miștouri și de pumni în gură. Noi vrem să fim ftți și răsftți.
Scuzați-mă că am vrut să vă ofer o mână de leuștean, care întâmplător crește în curtea mea nu din meritul meu ci din abundența naturii. Nu am vrut să vă jignesc, nu v-aș fi luat banii dar m-aș fi putut hrăni cu bucuria din ochii voștri. Nu se poate, nu-i bai, am șters postarea, aproape cerându-mi iertare că v-am deranjat, vindeți țigări în continuare, pare-se că e cel mai căutat business… eu mă retrag.
Lecția: suntem un popor cum suntem, pentru că nu știm să fim uniți, pentru că judecăm, urâm, batjocorim și invidiem. Pentru că nu am învățat iubirea necondiționată, pentru că uităm că suntem oameni, plămădiți din același aluat al umanității. Eu tot din bucuria de a oferi mă hrănesc, trăiesc, merg înainte. Cu leuștean sau fără.
Tu, fii oaie! până la urmă e alegerea ta!
